Toţi părinţii îşi doresc ca micuţii lor să obţină cele mai bune rezultate la şcoală, cele mai mari performanţe la sport sau în orice activitate ar face. Atunci când cel mic are o reuşită, este mândria părintelui. Insă nevoile copilului nu sunt întotdeauna şi cele ale adultului.
Se întâmplă uneori să vedem mame trăgându-şi copilul de mână ori dându-i un mic ghiont: ”salută” sau ”spune o poezie” ori având alte asemenea cerinţe, la care copilul lasă capul în pământ şi rămâne mut, reacţie la care, din păcate, de cele mai multe ori primeşte reproşuri şi critici.
Părinţii însă ar trebui să ştie că, atunci când copilul lor este timid, educaţia trebuie abordată puţin diferit.
”Când vorbim despre timiditatea la copii ne gândim la un disconfort interior cu efect inhibitiv ce poate atrage dificultăţi de dezvoltare în sfera socială. Încredere în sine scazută, o personalitate evitantă sau sentimentul că nu vor fi acceptaţi sau iubiţi de către cei din jur sunt câteva dintre elementele disfuncţionale ce îi pot împiedica pe copii să construiască legături puternice cu cei din jur”, explică Codruţa Couci, psiholog clinician, potrivit Adevarul.ro.
Ea mai arată că, atunci când sunt timizi, copiii au tendinţa de a evita situaţiile noi.
CITESTE SI >>>
O lectie predata parintilor de catre copii! Ce inseamna cu adevarat sa daruiesti
”Timiditatea presupune o tendinţă înnăscută de retragere din situaţiile noi, nefamiliare şi se manifesta uneori în jurul vârstei de 3- 5 ani, când dobândesc conştiinţa de sine, acceptă standardele de comportament impuse de părinţi, manifestând vinovăţie şi ruşine”, mai arată ea.
Psihologul clinician mai spune că cele mai frecvente cauze care îl fac pe copil timd sunt tocmai criticile, educaţia autoritară, descurajarea verbală, o imagine de sine negativă şi teama de a fi respins.
”În acest context e necesar ca părinte să ştim cum să ajutăm copilul să se simtă confortabil în pielea lui şi cum să-l învăţăm să-şi ţină sub control aceasta vulnerablitate”, mai spune Codruţa Couci.
Te-ar putea interesa si urmatoarele carti de parenting >>>
Ajuta-ti copilul sa devina independent – Gill Hines, Alison Baverstock
Miracolul vindecarii copilului meu – Elizabeth Burton Scott
Unul dintre sfaturi este acela că părintele trebuie să-i înţeleagă celui mic condiţia.
”Fiţi suportivi, întelegeţi faptul că timiditatea nu este o boală şi nici nu e alegerea lui conştienta de a reacţiona evitant. Vorbiţi cu copilul despre ceea ce simte în diferite situaţii, ajutaţi-l să-şi descrie şi să-şi înţeleagă emoţiile”, recomandă ea.
De asemenea, este recomandat să se evite hiperprotecţia. ”Încercaţi să nu fiţi foarte protectivi şi inflexibili. E important ca micuţii să-şi exerseze iniţiativa şi spontaneitatea. Jucaţi-vă împreună, lăsându-l pe el să construiască creativ regulile jocului, în funcţie de nevoile lui”, mai spune psihologul clinician.
Pe de altă parte, încurajările sunt binevenite.
”Încurajaţi socializarea şi contactul direct cu ceilalţi copii. Comunicarea strict virtuală reduce dezvoltarea abilităţilor sociale adecvate. Învăţaţi-l să se placă, asigurându-l că e unic în felul lui, cu o mulţime de calităţi care îl fac o persoană minunată.”
Răbdarea este esenţială atunci când vorbim despre educaţia unui copil timid, iar comparaţiile nu sunt recomandate.
”Nu îl grăbiţi, lăsaţi-i timp de gândire atunci când îl expuneţi la situaţii necunoscute. Evitaţi să îl comparaţi cu alţi copii, mai degrabă apreciaţi şi încurajaţi orice rezultat care i-ar putea creşte încrederea în sine”, mai arată psihologul clinician Codruţa Couci.
Cu toate că pentru cei mai mulţi părinţi, timiditatea copilului pare o problemă ce trebuie rezolvată, specialiştii arată că nu e nici pe departe aşa, cu condiţa ca celui mic să-i fie acordată puţină atenţie.
”Personal, consider că timiditatea are beneficiile ei.Timizii au o capacitate de analiză mult mai mare, au o personalitate misterioasă, care invită la a fi descoperită. Aşa cum spunea celebrul C.G Jung: persoanele timide au pretenţia ascunsă de a fi apreciate şi recunoscute la adevărata lor valoare, au convingerea propriei competenţe rămase nedescoperite. Din această cauză, ele reacţionează la cel mai mic gest de dezaprobare”, conchide psihologul.
Sursa: Adevarul.ro
