Isi arcuieste spatele, isi incordeaza picioarele, sau, dimpotriva- si le inmoaie in asa fel incat sa nu poata sa stea la verticala, plange necontrolat, arunca diverse obiecte pe care le are la indemana…Este o scena pe care toti parintii o au in imagine pentru ca au trecut prin ea cel putin o data. Iata cum arata inceputul unei crize de furie a copilului tau.
Nu este un moment tocmai placut pentru un parinte care, pe langa faptul ca este nevoit sa minimizeze amploarea crizei – in cazul in care se petrece in spatiul public, trebuie sa aiba la indemana cateva notiuni necesare pentru depasirea momentului intr-un mod corect.
Din pacate, daca scena se consuma in public, multa lume il va cataloga pe copilul respectiv drept „obraznic” si, nu de putine ori, parintii vor fi pusi la zid pentru ca nu au fost in stare sa-si educe copilul „crizat”. Astfel, in calitate de parinte, vei fi lovit de priviri taioase in cazul acestor momente si vei trai clipe de stanjeneala care te pot afecta psihic pana cand ajungi sa cedezi.
STOP! Societatea ne-a invatat ca a fi un parinte bun inseamna sa ai un copil ascultator, cuminte…Un copil care nu iese din cuvantul tau niciodata, care mananca tot din farfurie si care isi strange jucariile de fiecare data cand a terminat sa se joace cu ele este, fara indoiala, acel copil model, un fel de standard pentru ceilalti.
Din fericire insa, nu este asa! Fiecare copil are propria personalitate si propriul sau sistem de a se raporta la lume, iar suferintele, nemultumirile sau frustrarile acumulate ies la suprafata cand nu te astepti. Daca noi, parintii, avem capacitatea de a ne controla emotiile, copii inca nu pot face acest lucru.
Parintii se simt stanjeniti in momentul unei crize de acest gen, asta pentru ca aceste episoade sunt zgomotoase si intind parintilor nervii la maximum. De aceea, principala preocupare a parintilor este de a le opri, ceea ce este gresit.
Ganditi-va ca, pana si noi adultii, ne mai pierdem uneori cu firea, mai ales in fata unor astfel de episoade de furie ale copilului nostru. Procesul de maturizare presupune sa invatam sa ne controlam emotiile. Iata de ce nu este indicat sa oprim criza de furie.
Putem insa sa gestionam criza de furie la copil sau o putem minimiza concentrandu-ne in primul rand pe motivul pentru care a izbucnit. Ce se intampla cu copilul si de ce ajunge sa aiba astfel de manifestari?
Copilul traieste de multe ori niste emotii si sentimente pe care nu le poate stapani, identifica si verbaliza. Iata de ce, daca nu prea intelege ce i se intampla, noi in calitate de parinti trebuie sa stim foarte bine acest lucru. Astfel, copilului ar trebui sa i se comunice ca ceea ce simte nu este gresit, ca ceea ce traieste este o emotie normala. Putem sa aratam ca suntem alaturi de el si ca si noi am avut momente in care am fost furiosi.
Felul in care noi ne raportam la criza de furie a copilului va servi ca model comportamental pentru acesta. Este un semn ca micutul a acumulat frustrari de-a lungul mai multor zile si se simte comfortabil in preajma noastra pentru a-si manifesta emotiile. In spatele unei crize de furie stau sentimente de teama, suferinta sau neputinta. De aceea, este foarte important ca parintele sa il ajute pe copil sa treaca de aceste sentimente.
Astfel, parintii trebuie sa manifeste un comportament de sustinere si sa-si pastreze calmul in fata unui episod de furie. Ei trebuie sa fie alaturi de micut pentru a identifica ce simte cu adevarat si a-l ajuta sa se elibereze de furia acumultata. Este singura modalitate prin care copiii pot creste armonios din punct de vedere emotional.
Din pacate, nu de multe ori, noi raspundem agresiv la astfel de crize de furie ale copiilor, eliberandu-ne noi de propriul stres si inhibandu-i copilului nevoia de a-si manifesta trairile.
Cum gestionam o criza de furie
Primul lucru care trebuie facut este sa incercam noi sa ne pastram echilibru emotional, inainte de a incerca sa mentinem copilul sub control. Daca esuam la acest capitol, totul poate scapa de sub control. Astfel, in loc sa ne intrebam „Cum as putea sa il calmez?” mai bine ne punem intrebarea „Cum as putea sa imi mentin calmul?”
Printii ar trebui sa retina faptul ca nu pot controla ceea ce simte cineva. In acelasi mod, parintii nu ar trebui sa simta responsabili pentru alegerile copiilor ci ar trebuie sa fie modelul pe care acestia vor invata sa-l urmeze.
Asadar, daca reusiti sa va mentineti calmul, ati depasit deja jumatate din etapa. Al doilea lucru care trebuie facut este identificarea corecta a motivului pentru care acest episod a izbucnit.
Incercati sa va adresati copilului aplecandu-va spre el si stabilind un contact vizual cat mai strans. Eventual, folositi-va de numele lui pentru a putea sa-i captati atentia. Apoi puteti sa faceti un exercitiu de distragere a atentiei (de exemplu, cand copilul este furios ca nu poate primi jucaria pe care si-o doreste, aratati-i un joc care pare mai interesant)
Incercati apoi sa distantati copilul de sursa care i-a provocat furia, patrand contactul vizual si adresand copilului intrebari (de exemplu: daca vei merge in cealalta camera sa te joci cu acest joc, vei fi la fel de furios?)
Copiii invata sa-si gestioneze sentimentele in timp, iar noi parintii ar trebui sa fim cei care ii indruma, ii inteleg si ii pregatesc pentru un comportament emotional cat mai echilibrat.
