Un lucru care se întâmplă cu aproape fiecare părinte atunci când copiii au un comportament isteric și plâng aparent fără motiv (in psihologia de specialitate au tantrumuri) nu face decât sa agraveze starea copilului și îi alimentează comportamentul inadecvat!
Din fericire, pentru părinți, vă vom prezenta mai jos 5 greșeli pe care fiecare le comit și ar trebui să le corecteze imediat!
Aproape toți părinții reacționează gresit la crizele de plâns ale copiilor, mai ales atunci când apar fără o cauză exactă. Potrivit medicului pediatru Emma Jenner, cunoscută pentru show-ul de televiziune prezentat de TLC „Take Home Nanny„, există cel puțin 5 greșeli pe care părinții le comit când copiii trec printr-o criză de personalitate. Potrivit ei, repetarea acestor greșeli poate dăuna comportamentului viitor al copilului
Potrivit lui Emma, este vital ca părinții să înceapă să ceară mai mult de la copiii lor sau să se aștepte mai mult de la ei și să se implice în eforturile și dificultățile lor de a descoperi lumea.
Cinci greșeli pe care parinții le fac în mod repetat
- Le este frică de comportamentul copiilor
Exemplu: În cazul în care un copil vrea să bea lapte dintr-o ceașcă diferită, și nu una obișnuită, părinții încep imediat să caute o altă ceașcă în loc să le ignore cererea. Ei se tem că copilul lor va plânge sau va refuza să mănânce laptele dacă nu i se va face pe plac.
Emma consideră că aceasta este o mare greșeală. Copilul nu ar trebui să vă comande ce acțiuni trebuie să faceți. Astfel, trebuie să îl lăsați să plângă dacă dorește și să părăsiți camera dacă nu vreți să-l auziți plângând, dar niciodată nu trebuie să vă creșteți copiii satisfăcându-le cele mai mici capricii pentru că astfel veți risca să aveți un copil dependent de voi și de acțiunile voastre.
Trebuie să vă gândiți la ce mesaj le transmiteți copiilor atunci când le dați tot ceea ce își doresc doar pentru că plâng.
2. Părinții inventeaza scuze: Este copil și el!
O altă eroare foarte importantă în educația copiilor este aceasta. Dacă vă justificați abaterea disciplinară și izbucnirea în plâns a lor în public prin utilizarea acestei sintagme, vă motivați copiii să continue cu acest comportament și să devina iresponsabili pe viitor.
Copiii sunt de fapt capabili să facă lucruri mult mai mărețe decât se așteaptă părinții lor. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește respectul față de alții, manierele, viața obișnuită de zi cu zi, generozitatea și auto-controlul.
Emma susține că ar trebuie să ridicăm așteptările pe care le avem asupra copiilor noștri, pentru că în acest fel vor învăța cum să se comporte în mod corespunzător. Deci faptul că „este și el un copil” nu ar trebui să existe în educarea copiilor noștri.
3. Părinții se implică prea mult în educația pe care cadrele didactice o dau copiilor
Pe vremuri copiii primeau corecții fizice când uitau să-și facă temele sau se comportau inadecvat la școală. Sigur că acest fel de comportament trebuie blamat. Din fericire însă, el a dispărut odată cu apusul unei epoci despre care nu vrem să ne amintim. Cu toate acestea, unii părinți reacționează exagerat atunci când un cadru didactic, o educatoare, încearcă să le educe copiii.
De multe ori, fără a investiga care este cauza care a dus la un astfel de comportament, părinții își transformă copiii în victime, încercând să le ia apărarea cu orice preț. Este un comportament dăunător, pentru că dacă copilul a greșit sau nu s-a conformat unor reguli din comunitatea din care face parte, luându-i apărarea în mod ferm, poate să-i inducă ideea că un comportament inadecvat în societate este permis și apărat de părinți.
4. Copiii sunt pe primul loc – o altă greșeală frecventă!
Părinții au tendința să se preocupe de copiii lor prea mult. Este un lucru bun pentru evoluța copilului, însă dus la extrem, acest comportament îi va determina pe cei mici să creadă în mod inconștient că dețin controlul. De aceea este vital ca uneori copiii să aibă parte și de refuzuri, atunci când cererile lor sunt exagerate sau nu intră sub incidența unei conduite a familiei. De asemenea, un lucru sănătos este să ne lăsăm copiii să experimenteze singuri mediul înconjurător, fără a ne implica în acțiunile lor, ci doar supraveghindu-i indeaproape.
Nu se va întâmpla nimic grav dacă veți încerca să vă preocupați și de alte activități care vă privesc doar pe dvs, în timp ce copiii se ocupă de ale lor și nimic nu se va întâmpla dacă veți spune NU atunci când copilul exagerează.
5. Părinții au tendința să aleagă calea cea scurtă atunci când vor sa evadeze din infernul cotidian
Când avem treburi de făcut și un copil bâzâie pe lângă noi, preferăm să îi dăm ceva de făcut pentru a-l ține ocupat, timp în care noi ne facem treburile nestingheriți. O practică dăunătoare, tot mai des folosită este folosirea telefonului mobil, a tabletei sau a calculatorului pentru a-l ține preocupat pe cel mic.
În loc să îi dăm în față astfel de dipozitive care, folosite intensiv, ar putea să îi dăuneze, am putea să-l implicăm în activitățile pe care le facem sau să-l convingem să aibă rabdare să ne terminăm treaba pentru a ne juca cu el.
Copiii trebuie să învețe că nu pot să obțină orice cred că li se cuvine atunci când vor și că în viață este nevoie de reguli și de răbdare.
Toate aceste lucruri vin în ajutorul unui părinte care își dorește să crească un copil responsabil și echilibrat din punct de vedere emoțional și nu vor să le provoace copiilor suferință sau neajunsuri.