Substanța toxică cu care au fost otrăviți bieții oameni civili din orășelul Khan Sheikhoun din Siria, acum câteva zile se presupune că ar fi gaz sarin, o substanță fără niciun fel de miros dar care este mai letală decât orice pe lumea asta.
Imaginile cu copii care mor sufocați la doar cateva clipe de la intrarea in contact cu substanta au facut inconjurul lumii si au socat pe toata lumea.
De unde vine insa acest gaz sarin? Care este originea lui si cine l-a inventat? Cu ce scop?
Gazul sarin are o poveste fabuloasă.
Gazul sarin a fost inventat în timpul lui Adolf Hitler de către un om de știință care lucra la formula perfectă de pesticid care să extermine pe loc toți dăunătorii din culturile agricole. Se întâmpla pe perioada celui de-al 3-lea Reich. Germania era în plin război și dorea să nu fie nevoită să importe alimente de la vecini. Avea așadar nevoie de metode practice de protejare a culturilor agricole.
Echipa de cercetători care a creat gazul sarin au apelat la metoda de amestecare a cianurii cu fosforul, după multe încercări eșuate de a crea un pesticid eficient pe bază de fluorură. Când a observat că pe lângă dăunători, formula descoperită omoară și alte vietăți, cercetătorii au spus că este cu neputință să fie folosită în agricultură.
Hitler și acoliții săi au preluat substanța și au continuat ei proiectul. Efectele devastatoare a acesteia l-a încântat la culme pe dictator. Era exact ce îi trebuia pentru a-și ucide dușmanii. Repede și silențios.
Numele de Sarin vine de la cei 5 cercetători care au făcut parte din echipa de cercetare a proiectului ce a dat naștere gazului și care avea să devină o armă chimică pentru uciderea în masă a oamenilor: Gerhard Schrader, Otto Ambros, Gerhard Ritter, și Hans-Jürgen von der Linde.
Gazul sarin este o neurotoxină – deci afectează sistemul nervos al organismului. Efectul expunerii la el se produce instantaneu, și determină o moarte chinuitoare. Chiar și în cantitati mici acest gaz provoacă – în mai puțin de zece secunde – daune majore asupra organismului, precum salivare excesivă, vărsături și respirație superficială.
În maximum un minut de la expunere, sistemul nervos al victimei este atacat masiv, ducând în final la blocarea căilor respiratorii. În timp ce plămânii se chinuie să respingă gazul, secretă lichid, de unde și spuma pe care victimele o au la gură atunci când mor.
Gazul sarin provoacă eliminarea rapidă a lichidelor corporale, lăcrimare, urinare, defecare, tulburări gastrointestinale și vărsături. Adică, organismul nu-și mai poate controla funcțiile de bază.
Majoritatea persoanelor mor în câteva minute de la inhalarea gazului, cu toate că au fost semnalate și cazuri în care persoane au rezistat 10 minute. Cei care au fost expuși la o cantitate mică de gaz sau au intrat în contact cu persone afectate suferă de leziuni cerebrale permanente.
În testele de laborator efectuate în 1938 de echipa de cercetători, s-a observat că maimuțele care intrau în contact cu substanța se prăbușeau cu spume la gură și mureau în câteva secunde, iar șobolanii își mușcau pielea apoi mureau prin sufocare.
Atentie, imagini care VA POT AFECTA EMOTIONAL!!!
