MARE ATENTIE! Modificarile limbii care iti dezvaluie totul despre organismul tau

Fiecare organ este proiectat pe limbă, iar fiecare modificare a acesteia anunţă o boală

Limba vorbeşte despre sănătatea noastră, fiind un instrument la îndemînă pentru diagnosticarea rapidă şi uşoară a stării fiecărui organ. Nu trebuie decît să ne privim limba în oglindă şi să cunoaştem semnele diferitelor afecţiuni pentru a identifica problema de care suferim. Metoda e folosită din vechime şi n-a încetat să fie o bună metodă de diagnosticare nici astăzi.

CITESTE SI >>>

Doctorii nu-ti vor spune niciodata asta: Motive pentru care ar trebui sa urinezi in timp ce faci dus

Daca ai PAR PE LOBUL URECHII este un SEMNAL DE ALARMA! UITE ce inseamna

A pus frunze de varza si miere pe piept timp de 5 zile! Este INCREDIBIL ce s-a intamplat

Totul se bazează pe faptul că acest organ, cu ajutorul căruia putem rosti cuvinte articulate, conţine apă, electroliţi, mucus şi enzime, fiind astfel extrem de sensibil, fiecare schimbare în aspectul lui reflectînd schimbări ale stării de sănătate. În medicina chinezească, limba este o hartă a organelor interne. Iată cum ne putem orienta pe această hartă a sănătăţii.

Zone corespunzătoare organelor interne

Medicina tradiţională chinezească diagnostichează şi după limbă, aspect, ţinută, glas, calitatea pulsului, palparea abdomenului şi a spatelui. Dintre aceste aspecte, limba este cea mai uşor de diagnosticat. Limba e considerată o oglindă a trupului şi a sufletului. Asemeni tălpilor, palmelor, irisului, limba ne spune totul sau aproape totul despre perturbările interne. Diagnosticarea se face de obicei dimineaţa, la prima oră, pe stomacul gol şi înainte să ne spălăm pe dinţi. De asemenea, nu trebuie să fim sub tratament cu antibiotice, anticoncepţionale sau alte medicamente care pot modifica aspectul limbii şi, astfel, să influenţeze diagnosticul. Limba se examinează întotdeauna la lumină naturală, pentru că lumina incandescentă sau fluorescentă îi schimbă aspectul. Observarea limbii înseamnă cercetarea formei, structurii, culorii, petelor şi a diferitelor striaţii care apar. Fiecare anomalie indică disfuncţia unui anumit organ. O limbă normală, care îţi spune că eşti sănătos, ar trebui să fie roz, fără decolorări sau urme ale dinţilor, cu un strat care arată că secreţiile salivei sînt cele corespunzătoare. Limba este o hartă împărţită în cinci zone. Vîrful aparţine focului, zona imediat următoare-metalului, lateralele sînt guvernate de lemn, centrul corespunde pămîntului, iar partea cea mai îndepărtată-apei. În vîrful limbii putem găsi informaţii despre sistemul cardiovascular. Focul corespunde inimii şi intestinului subţire, dar şi emoţiilor. Stresul şi anxietatea vor fi trădate de o culoare roşie şi de pete sau crăpături în această regiune. Un vîrf al limbii prea fierbinte înseamnă hiperactivitate în zona cardiacă, cauzată de stres şi tensiune. Lateralele limbii sînt mesagerii sănătăţii ficatului şi a vezicii biliare. Urmele dinţilor în această regiune denotă probleme la nivelul ficatului. Uneori pot apărea pete albăstrui-verzui care, cu cît sînt mai închise la culoare, cu atît indică probleme mai serioase. Cele roşii sînt semne ale lipsei de energie, disconfortului, ale unui abdomen prea proeminent, în plină expansiune, care impune o vizită la specialist. În 7 din 10 cazuri, poate fi vorba chiar despre cancer la ficat sau ciroză.

Cînd sîntem răciţi, limba e roşie

Zona imediat următoare vîrfului limbii se ocupă de sistemul respirator şi imunitar. Cînd această regiune se înroşeşte sau cînd apar pete roşii este vorba, cel mai probabil, de infecţii respiratorii care urmează să se instaleze. Paloarea în această regiune înseamnă un sistem imunitar slab. În cazul anumitor infecţii fungice ale plămînilor, apare un strat negru care acoperă această zonă, care poate semnala şi leziuni ale plămînilor. Centrul limbii se află în strînsă legătură cu funcţionarea stomacului, splinei şi pancreasului, trădînd problemele sistemului digestiv. În cazul arsurilor la stomac apar roşeaţă şi mucus gălbui în centrul limbii. Schimbările subtile de culoare din această regiune indică probleme digestive în fază incipientă. În spatele limbii, de află zona corespunzătoare rinichilor. Tot această zonă răspunde şi de sistemul hormonal şi de glandele sexuale. Un strat dens gălbui, în cazul femeilor, reprezintă o probabilă infecţie a vezicii urinare. Culoarea limbii este cel mai uşor de observat. Astfel, limba roşie indică faptul că temperatura corpului este mare sau că organismul este deshidratat. Limba este roşie şi la cei cu hipertensiune. Cînd nuanţa limbii se închide, ajungînd la purpuriu, temperatura corpului este prea ridicată, ceea ce semnalează inflamaţii, infecţii sau hiperactivitate la nivelul anumitor organe, în funcţie de zona colorată intens. Roşul indică şi o deficienţă nutriţională, anemie sau o carenţă de acid folic, vitaminele B12 sau B13. În medicina tibetană, o limbă roşie au cei cu febră. Cînd este de un roşu foarte pal şi substanţa albă este groasă şi albă, organismului îi este foarte frig. Digestie proastă şi splină dereglată înseamnă limbă palidă, iar dacă faţa şi buzele sînt foarte palide e vorba de o deficienţă a sîngelui, posibil anemie. Cînd substanţa albă este cojită, iar limba e roşie, fluidele corpului sînt insuficiente. Lipsa de mişcare duce la o limbă foarte roşie sau la stagnarea sîngelui în corp, poate chiar la nivelul inimii, dacă persoana are o boală cardiovasculară.

Limba albă înseamnă digestie proastă

Este absolut normal ca la suprafaţa limbii să existe o peliculă albicioasă subţire, dar cînd ajunge galbenă sau alb mat, poate fi un semn de infecţii sau boli bacteriene sau probleme cu rinichii şi intestinele. Limba de culoare alburie este, de fapt, acoperită cu un strat de substanţă străină, ceea ce face dificilă mişcarea ei în cavitatea bucală şi împiedică regenerarea celulelor mucoasei bucale. Acest lucru se observă deseori în urma episoadelor de febră provocate de o rinofaringită sau de o gripă, dar poate să corespundă şi cu tulburări digestive de genul gastroenteritelor. Pentru a remedia situaţia este suficient să se efectueze un raclaj al limbii cu ajutorul unei periuţe de dinţi. O limbă prea albă poate anunţa şi o infecţie cu candida. Limba de culoare neagră apare astfel atunci cînd papilele gustative se alungesc şi capătă o tentă întunecată. Nu este un fenomen dureros, însă de obicei limba de această culoare este vîscoasă, încărcată. Nu trebuie confundat acest aspect cu o micoză, deoarece pigmentaţia anormală este deseori determinată de abuzul de antiseptice, de consumul de antibiotice sau de fumat. Limba neagră este semnul acumulării în exces a bacteriilor în cavitatea orală. Acesta este rezultatul fumatului excesiv, dar şi al unei igiene orale necorespunzătoare. De asemenea, suprafaţa neagră a limbii arată un consum insuficient de fibre, fructe sau legume. Se recomandă curăţarea energică a limbii, pentru a permite descuamarea papilelor. Cînd culoarea limbii este prea deschisă, de la roz la alb, indică răceală, lipsa energiei şi funcţionarea necorespunzătoare a anumitor organe. Persoanele cu un sistem imunitar slab, cauzat de chimioterapie sau oboseală cronică, au o astfel de nuanţă a limbii. La cineva care are valorile fierului scăzute, limba ar putea avea un aspect catifelat şi decolorat. Oricine bea cafea, fumează sau mestecă tutun poate avea limba de culoare maronie.

Crăpăturile indică organul bolnav

Dacă limba este umflată, atunci poate fi vorba de o infecţie în gît, o dereglare a tiroidei sau chiar cancer. Persoanele care suferă de sindromul Down au limba îngroşată. O limbă umflată şi pufoasă denotă colesterol, grăsime. Atunci cînd pe limbă se văd semne ale dinţilor înseamnă că există un deficit de energie al splinei, ceea ce poate duce la oboseală, senzaţie de frig şi diaree. Crăpăturile pe limbă indică o problemă la organul corespunzător acelei zone. O brazdă dreaptă pe mijlocul limbii anunţă afecţiuni ale coloanei vertebrale. Dacă linia se frînge lîngă rădăcina limbii, suferinţele sînt în regiunea inferioară a coloanei, iar lîngă vîrf, problemele sînt localizate în regiunea cervicală. Crăpăturile mai pot sugera exces de căldură în organism sau că persoana nu bea suficiente lichide. Dacă limba e crăpată pe vîrful limbii, inima nu funcţionează corect. Limba cu pete are de fapt mici depozite de culoare albă răspîndite pe suprafaţa limbii, însă acestea dispar dacă sînt răzuite. Poate fi vorba despre afte sau o micoză generată de ciupercile din familia Candida, care pot apărea ca urmare a unui tratament cu antibiotice. În asemenea cazuri, cel mai bine ar fi să se meargă la medic, acest tip de candidoze se vindecă uşor prin tratament cu antifungice. Petele albe pot însemna şi lipsa unei igiene orale corespunzătoare, halenă, deshidratare sau febră. Astfel de pete, cunoscute şi ca „leucoplazie”, pot apărea înaintea cancerului sau mai pot fi semnul sifilisului. Petele mari indică modificări hormonale sau o alergie, diabet, precum şi afecţiuni ale pielii. Aceste pete apar mai des la femei.

Ulceraţii şi vezicule

Ulceraţiile situate de jur-împrejurul limbii, cu afte albe, cu margini foarte roşii, rotunde şi regulate, nu trebuie confundate cu un început de cancer, care se caracterizează prin umflături mici, tari, ieşite în relief. Durerea pricinuită de asemenea afte este îndepărtată cu aspirină sau soluţie pe bază de rubarbă. Aftele se dezvoltă mai ales la persoanele care manifestă predispoziţii genetice, la care se adaugă şi alţi factori de risc cum ar fi: o răceală, febră sau consumul de citrice în exces, ori muşcarea limbii. O ulceraţie sau aftă se vindecă în mod normal în cel mult 10 zile. Leziunile care nu dispar nici după această perioadă şi par să se înrăutăţească, ar putea fi un semn de cancer oral şi ar trebui analizate cît mai urgent de către medic. Limba care este acoperită cu vezicule care se erodează, eliberînd o substanţă albă, indică faptul că este vorba despre un început de infecţie cu virusul herpesului. Problema este şi dureroasă, putînd fi însoţită de febră. Ulterior tratamentului, pot apărea recidive sub forma unor complicaţii febrile, în special în zona buzelor şi a boltei palatine. Dacă băşicuţele sînt în apropierea vîrfului limbii şi sînt spumoase, e vorba de o bronşită, dacă sînt maronii, e pneumonie. Limba deviată este semn de accident vascular cerebral, trecu sau viitor. Cînd pe margini apar scobituri, de parcă limba ar fi muşcată, este cazul unei absorbţii defectuoase a substanţelor nutritive în intestine. Starea stratului de protecţie („glazura”) de pe limbă poate genera indicii utile în diagnoză. În mod normal, este foarte subţire şi albicioasă. Un galben pal spre rădăcina limbii poate fi de asemenea apropiat de normal. Apectul defectuos al glazurii reapare în cîteva ore, chiar dacă limba a fost curăţată. Supraponderalii au o glazură galbenă şi groasă, cei care mănîncă picant o vor avea uscată şi galbenă. Glazura cojită sau inexistentă semnifică deficienţă severă a a rinichilor, mai ales atunci cînd culoarea limbii este roşie şi limba crăpată. O limbă încărcată indică întotdeauna toxine în tubul digestiv: dacă e încărcată înspre rădăcină, toxinele sînt în intestinul gros, la mijloc – în intestinul subţire şi stomac. Dacă limba e încărcată la rădăcină, iar zona albicioasă are forma literei U, e vorba de o iritare a intestinelor. Dacă depozitul lingual este subţire, afecţiunea este localizată la suprafaţă, fiind uşor de tratat.

Citeste mai mult pe MonitorulExpres.ro

Comments

comments

loading...