În 1874, fapta unui bărbat a îngrozit Statele Unite ale Americii, iar povestea sa continuă să îi cutremure şi astăzi pe cei care o descoperă. Alfred Packer, un vânător de comori din Vestul Sălbatic, şi-a mâncat cei cinci camarazi cu care plecase în căutarea aurului din Munţii Stâncoşi, după ce i-a asasinat cu sânge rece. Vreme de 60 de zile, bărbatul a trăit cu carne de om
Pe 9 februarie 1874, şase bărbaţi au părăsit o tabără din apropierea oraşului Montrose, din Colorado, Statele Unite, şi au plecat în căutarea norocului în Munţii Stâncoşi. S-au „înarmat” cu provizii şi s-au îndreptat spre orăşelul Gunnison în căutare de aur.
Doar unul din cei şase bărbaţi s-a întors în viaţă. În luna aprilie, Alfred Packer, un veteran de război civil, unul din cei şase căutători de comori, a intrat în agenţia indiană Los Pinos şi a făcut o dezvăluire cutremurătoare . Din cauză că mureau de foame, el şi cei care îl însoţeau în căutarea după aur au început să se mănânce unul pe celălalt.
În ciuda faptului că s-a declarat dezgustat că a fost nevoit să recurgă la canibalism, Packer a recunoscut zâmbind: „Pieptul de om este cea mai dulce carne pe care am gustat-o vreodată”, scrie publicaţia „The Independent”.
Iniţial, bărbatul a susţinut că a fost lăsat în urmă de companionii săi şi că a supravieţuit mâncând rădăcini, dar cei de la agenţie au devenit suspicioşi când au văzut câţi bani avea acesta asupra sa şi cât de bine hrănit era pentru o persoană care, potrivit declaraţiilor, fusese înfometată.
În luna mai, bărbatul a recunoscut oficial că şi-a mâncat însoţitorii, dar a negat că i-ar fi ucis pe toţi. Bătrânul Swan a murit primul, la vreo zece zile după ce am părăsit tabăra, iar noi, ceilalţi cinci, l-am mâncat. După alte patru sau cinci zile, a murit Humphreys şi a fost şi el mâncat. Avea 133 de dolari în portofel, pe care i-am luat eu.
La puţin timp după, în timp ce căram lemne, Miller a fost şi el ucis de ceilalţi doi companioni, care mi-au mărturisit accidental. L-am mâncat cu toţii. După, Bell l-a împuşcat pe Noon cu arma bătrânului Swan, iar eu l-am ucis pe Bell, împuşcându-l. Am acoperit rămăşiţele şi am luat o bucată mare de carne cu mine, a mărturisit Packer, care a fost arestat şi încarcerat la închisoarea Saguache până la proces.
Pe 8 august în acelaşi an, trupurile camarazilor lui Alfred Packer au fost descoperite de reporterul John A Randolf, de la publicaţia „Harper’s Weekly”, iar examinarea cadavrelor a arătat că bărbaţii nu au murit pe parcursul mai multor săptămâni, cum susţinea acuzatul. Totuşi, înainte ca autorităţile să apuce să ia măsuri, Packer a mituit gardianul închisorii şi a evadat. A fost găsit abia pe 11 martie 1883 sub numele John Schwartze, în Cheyenne, Wyoming. A dat încă o declaraţie poliţiştilor, de data aceasta cu câteva detalii schimbate, negând din nou crima.
Citeste articolul integral pe Adevarul.ro
