Studiul privind calitatea jeleurilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză.

Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în zahăr și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

CITESTE SI >>>

Un copil de 3 ani nu a baut nimic altceva decat ASTA! Efectele sunt DEZASTRUOASE

ATENTIE PARINTI! Aceasta boala potential FATALA este transmisa de caini cel mai frecvent la COPII! Afla care sunt simptomele si cum va puteti feri de ea

ATENTIE! O greseala pe care TOTI PARINTII o fac pun sanatatea copilului in pericol! Antibioticile nu se administreaza oricand

Cat de daunatoare sunt jeleurile pentru copii?

9 din 10 produse conțin acid citric.

3 din 4 produse conțin proteină animală.

1 din 2 produse sunt colorate cu roșu coșenilă obținut dintr-o specie de gândaci.

1 din 4 produse conțin albastru briliant FCF.

Între 7 și 14 lingurițe de zahăr într-o 100 grame de jeleu industrial.

Ce sunt jeleurile?

În vocabularul merceologic, jeleurile sunt produse zaharoase de forme variate, asemănătoare bomboanelor, având diverse culori în masă și fiind adesea pudrate cu zahăr. Consistența jeleurilor este fermă dar elastică iar masa este translucidă, limpede ori matisată. Materia primă din care se obțin se numește tot jeleu și este produsă din suc ori pulpă de fructe cu adaos de zahăr care se fierbe până se îngroașă și capătă consistență de gel; acest produs, foarte bine cunoscut în tradiția gastronomică românească, poartă denumirea de peltea și era preparat îndeosebi din mere și gutui, mai exact din părțile mijlocii ale acestor fructe, foarte bogate în pectină. Cuvântul peltea este binecunoscut în țările balcanice, în Grecia și Turcia, unde desemnează același produs zaharos. Servirea peltelei se face la fel ca în cazul dulceții, însoțită de apă rece, după rigori în mare parte uitate.

Jeleurile realizate industrial se fabrică prin adăugarea unor aditivi de gelifiere (gelatine, pectine etc.) care au rolul să producă efectul de gel mai repede, deci mai economic. Jeleurile de cofetărie-patiserie se fabrică din sucuri, siropuri sau piureuri de fructe, în care de regulă se adaugă produse de aromatizare (vin, lichior), dar și agent de gelifiere (gelatină etc.), turnate în forme și lăsate să se închege la rece, apoi finisate prin pudrare cu zahăr și diverse arome; sunt considerate deserturi orientale fine.

În calitate de desert, jeleurile sunt valoroase pentru că sunt dulciuri care nu conțin foarte mult zahăr, dar mai conțin minerale, foarte necesare organismului. Nu mai conțin însă enzime și vitaminele termolabile, care se distrug în procesul de fierbere. Valoarea lor alimentară este dată de potențialul nutritiv ușor preluat de organism (glucidele se transformă în energie cu cel mai mic efort din partea organismului); în plus, trebuie știut că activitatea creierului și a sistemului nervos în general se bazează fundamental pe consumul de glucide. Când aceste glucide sunt preluate din fructe proaspete, organismul este cel mai avantajat: preia, alături de energie, toată gama de elemente necesare vieții sănătoase: toate vitaminele, enzimele și mineralele conținute de fructele proaspete. În mod special, aceste aspecte trebuie avute în vedere de persoanele vârstnice, car sunt sensibile la lipsurile de vitamine , enzime și minerale, dar și de părinți, care trebuie să știe că organismul copilului este mai activ și în plin proces de dezvoltare, având nevoie de aport nutritiv sporit și de consum constant și echilibrat de vitamine, minerale, enzime. În cantitate mică, jeleurile constituie produse comod de administrat în pauzele dintre mese și în contexte care nu sunt potrivite consumului de fructe proaspete – în timpul deplasărilor, la plimbări, în timpul activităților de grup și în alte situații similare.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat, în ultima decadă a lunii iunie anul curent, 44 de sortimente de jeleuri din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății micilor consumatori. Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:

1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere;
2. Analiza produselor din punctul de vedere al primelor 3 ingrediente din compoziția acestora;
3. Analiza zahărului adăugat în acest tip de produs și impactul acestuia asupra greutății corporale;
4. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

1. Analizarea ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.

Ingredientele regăsite în compoziția jeleurilor analizate sunt următoarele: sirop de glucoză, zahăr, sirop de zahăr invertit, dextroză, fructoză, apă, concentrat de fructe și plante, extract de soc, suc de portocale, suc concentrat de morcov negru, suc de mere fabricat din concentrat, adaos de vitamine, concentrat de hibiscus și morcov, extract rădăcină turmeric, gelatină, gelatină de porc, gelatină de vită, pectine, ulei vegetal de cocos, ulei vegetal de palmier, ulei de shea, amidon din porumb, amidon din grâu, substanțe de aromatizare, făină de grâu, ceară vegetală, arome și aditivi.

Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă, care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.

La 91% dintre produsele analizate s-au identificat arome artificiale în compoziția acestora. Numai la 4% dintre produsele analizate s-au folosit arome identic naturale, iar la 5% dintre produse s-au folosit substanțe de aromatizare, fără a se preciza natura acestora.

Pectina (în limba greacă, pektos înseamnă coagulat) este un polizaharid prezent în pereții celulelor primare ale plantelor terestre, fiind abundentă în părțile non-lemnoase ale plantei, îndeosebi în coaja și miezul fructelor și în frunze. A fost cercetată la începutul secolului al XIX-lea și extrasă, la început, din fructe citrice. În timpul coacerii fructelor, pectina este descompusă de enzime specifice, determinând înmuierea țesuturilor (deci fructele bine coapte au mai puțină pectină). În alimentația omului, pectina este o componentă naturală, deși nu are rol semnificativ în nutriție; pentru un consum zilnic de 500 de grame de fructe și legume, în corp se rămân circa 5 g pectină naturală. În corpul rumegătoarelor, pectina este digerată în proporție de peste 80%, fiind considerat un ingredient care sporește digerabilitatea hranei administrate animalelor. În procesul de digestie umană, pectina se leagă de colesterol în tractul gastrointestinal și diminuează absorbția de glucoză, limitând astfel nivelul colestrolului în sânge. Metabolizarea pectinei de către corpul omenesc prilejuiește formarea de metanol, produs nedorit: consumul unui kg de mere, de exemplu, produce 1,4 g metanol. Pectinele sunt bogate în acid galacturonic. Pentru interese practice, s-a creat pectina amidată, la care o parte din acidul galacturonic este transformată cu amoniac la amida acidului carboxilic; aceasă pectină este mai tolerantă și eficientă la concentrații sporite de calciu în timpul utilizării. Gelurile din pectină amidată sunt termo-reversibile (încălzită și apoi răcită se solidifică din nou), spre deosebire de pectina convențională care rămâne în stare lichidă. Aceste proprietăți asigură utilizarea lor selectivă în practică. Pectina este un polizaharid fragil, intrând în proces de depolimerizare prin încălzire moderată în mediu ușor acid sau neutru, comportament valorificat larg în operațiunile de bucătărie, obținând astfel frăgezirea texturii legumelor.

Pectina se comercializează sub formă de pulbere (culori variate, de la alb la maro deschis); în unele țări, pectina este disponibilă și sub formă lichidă (soluție sau extract) .

Cantități importante de pectină industrială se folosesc pentru gelificarea gemurilor și jeleurilor de fabrică, a jeleurilor de cofetărie, pentru prepararea unei largi categorii de dulciuri, ca umpluturi la numeroase preparate, dar și ca stabilizator pentru băuturile din fructe și agent de îngroșare al lactatelor acide; ca aditiv la aceste utilizări, se adaugă în proporție de 0,5-1,0%. Se folosește mult și în industria de medicamente, în medicină (unul din efectele consumului de pectină îl constituie combaterea diareei, fiind un ingredient mult folosită pentru  medicamentele specifice; este un bun emolient pentru gât, cicatrizant pentru răni și are capacitatea să îndepărteze din organism metale grele și izotopi radioactivi, așa cum au pus în evidență experimente medicale după accidentul nuclear de la Cernobâl – 1986) etc. Tot mai multe gospodine au învățat că pot folosi pectină acasă pentru prepararea gemului și marmeladei, mai operativ și mai economic.

„Fabricarea pectinei industriale are la bază o gamă largă de fructe, inclusiv produsele secundare rezultate la producerea sucurilor de fructe și legume (pulpele de fructe și masa de legume rezultate după presare). Nivelul de pectină din fructele și legumele proaspete este situat în jurul valorii de 1% (valori superioare prezintă portocalele, merele, morcovii, prunele, iar valori ușor mai reduse prezintă caisele, cireșele și alte fructe cu pulpă moale). Cojile și cotoarele de fructe concentrează multă pectină (cojile de citrice au până la 30% pectină). Materiile prime sunt tratate cu acid (pH 1,5-3,5) diluat fierbinte (sau hidroxid de sodiu, pentru pectine amidate) timp de câteva ore, timp în care protopectina se extrage în soluție; extractul se concentrează și se precipită prin adaus de etanol sau izopropanol. Precipitatul separat se spală, se usucă și se macină.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

2. Analiza produselor din punctul de vedere al primelor 3 ingrediente din compoziția acestora.

Ingredientele produselor alimentare trebuie menționate în ordinea descrescătoare a cantității lor, acesta fiind motivul pentru care s-a realizat o analiză a primelor 3 ingrediente prezente pe etichetă (ingredientele aflate în cantitatea cea mai mare) și au reieșit următoarele:

• La 64% dintre produsele analizate, primul ingredient este reprezentat de siropul de glucoză, iar la 36% dintre produsele analizate, primul ingredient este reprezentat de către zahăr.
• La 59% dintre produsele analizate, zahărul este cel de-al doilea ingredient, urmat de siropul de glucoză cu 25%, făină de grâu cu 12%  și apă cu 4%;
• La 36% dintre produsele analizate, cel de-al treilea ingredient este reprezentat de către apă, urmat de gelatină cu 27%, siropul de glucoză cu 11%, pectine cu 9%, suc de fructe cu 7%, dextroză cu 5% și amidon de porumb cu 5%.

3. Analiza zahărului adăugat în acest tip de produs și impactul acestuia asupra greutății corporale.

Studiul trage un semnal de alarmă asupra pericolelor pe care zahărul adăugat în alimentele destinate copiilor cu vârste mici îl are asupra sănătății acestora. La toate produsele analizate, cantitatea de zaharuri declarată de către producători depăşeşte cantitatea de 15 grame zahăr per 100 grame de produs, încălcându-se astfel recomandarea din Ordinul nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor. Cantitatea de zahăr adăugat în sortimentele de jeleuri analizate variază între 7 și 14 lingurițe de zahăr per 100 grame produs, adică între 43 de grame zahăr și 85 de grame zahăr per 100 grame produs. Conținutul ridicat de zahăr din acest tip de produs explică și valoarea energetică ridicată, aceasta variază între 307,4 kcal și 382,5 kcal. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca cel mult 10% din aportul zilnic de energie pentru adulți și copii să provină din zaharuri libere, ceea ce înseamnă aproximativ 25 de grame de zahăr pe zi.

Una dintre cele mai controversate teme de discuţie din ultima vreme este obezitatea la copii. Dacă până acum doar americanii erau „acuzaţi” de obezitate, în prezent problema a început să se manifeste și în rândul europenilor și, din păcate, afectează din ce în ce mai mulți copii.

Efectele zahărului în alimentația copiilor:

• Dereglarea metabolismului calciului: copii se îmbolnăvesc din această cauză și au dinții stricați de timpuriu. Studiile arată că zahărul adăugat în timpul preparării produselor destinate copiilor (monozaharidele și dizaharidele) reprezintă cauza numărul unu în apariția cariilor.
• Obezitatea. Cea mai răspândită afecțiune provocată de consumul excesiv de zahăr este obezitatea. Deși zahărul nu este bogat în calorii, consumat în exces poate afecta sistemul hormonal, ducând la creșterea apetitului, mărirea țesutului adipos și apariția celulitei. În Europa, 1 din 3 tineri cu vârsta peste 11 ani este supraponderal sau obez.
• Diabetul. Consumul de zahăr și de produse zaharoase este cel mai mare inamic al pancreasului care cu timpul, epuizat de efortul de a metaboliza cantități mari de zaharoză, începe să nu mai funcționeze la parametri normali. Așa apare diabetul. Acesta generează complicații grave în organism.
• “Zahăr ascuns”. Un lucru deosebit de grav este adaosul de “zahăr ascuns” care poate fi găsit în diverse sortimente de mâncare și cel mai grav, și în mâncărurile destinate copiilor. Foarte important este să citiți etichetele produselor, pentru a studia conținutul lor de zahăr. Deși pe etichetele unor produse, sucuri sau cereale, scrie natural, acest lucru nu este adevărat de cele mai multe ori. Ingrediente precum fructoză din sirop de porumb, folosite ca îndulcitori, fac din produsele “naturale” adevărate bombe în alimentația copiilor. Alte ingrediente în care este “ascuns” zahărul sunt: fructoza, siropul de malț, extractul de malț, siropul de porumb, melasa, zahărul brun, zaharoza, malțul de orez, agava. Toate acestea reprezintă îndulcitori artificiali adăugați în produsele destinate copiilor ce dăunează sănătății lor.

Afecțiunile cauzate de consumul excesiv de zahăr sunt următoarele: osteoporoza și probleme legate de asimilarea calciului, scăderea imunității, cancer, în special cel de colon, gastrită, colită de fermentație, tulburările de ciclu menstrual la femei, alergiile, scleroza, reumatismul, anemia, cardiopatiile, astenia, sinuzita, rinita.

La copii, consumul frecvent de alimente bogate în zahăr influențează procesele de creștere, ducând la apariția rahitismului și a fragilității osoase, declanșând pubertatea prematură, generând probleme de comportament (scăderea voinței, predispunere la violenţă, scăderea capacității de concentrare etc.). 

4. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs, care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

În cele 44 de produse analizate s-au identificat 34 aditivi alimentari, după cum urmează: acid citric, albastru briliant FCF, antocianine, albastru patent V, acid malic, acid lactic, acid ascorbic, agar-agar, beta-apo-8 carotenal, beta caroten, briliant blue, bicarbonat de sodiu, ceară de albine, ceară de carnauba, complexe de cupru ale clorofilinelor, curcumina, carmin, citrat de sodiu, caramel sulfit de amoniu, caramel simplu, citrat trisodic, carbon vegetal, dioxid de titan, extract de ardei roșu, gelatină, glicerol, gumă gellan, mono și digliceride ale acizilor grași, roșu allura, luteina, sunset yellow, sorbitol și selac.

La 47% dintre produsele analizate s-au folosit coloranți sintetici. Coloranții sintetici (caramel cu sulfit de amoniu, albastru patent V, albastru briliant FCF, roșu allura, sunset yellow) pot provoca reacții alergice, modificări cromozomiale, tulburări de respirație, dermatite și au potențial cancerigen. Produsele alimentare care conțin coloranți sintetici nu sunt recomandate copiilor.

În ceea ce privește prezența aditivilor de mai sus în jeleurile analizate, situația se prezintă astfel:

• 93% din jeleurile analizate conțin acid citric (E330);
• 59% din jeleurile analizate conțin curcumina (E100);
• 50% din jeleurile analizate conțin carmin (E120);
• 45% din jeleurile analizate conțin ceară de carnauba (E903);
• 25% din jeleurile analizate conțin albastru briliant FCF (E133);
• 20% din jeleurile analizate conțin ceara de albine (E901);
• 18% din jeleurile analizate conțin complexe de cupru ale clorofilinelor (E141);
• 18% din jeleurile analizate conțin sorbitol (E420);
• 16% din jeleurile analizate conțin citrat de sodiu (E331);
• 11% din jeleurile analizate conțin mono și digliceride ale acizilor grași (E471);
• 9% din jeleurile analizate conțin antocianine (E163);
• 9% din jeleurile analizate conțin albastru patent V (E131);
• 9% din jeleurile analizate conțin caramel sulfit de amoniu (E150d);
• 9% din jeleurile analizate conțin extract de ardei rosu (E160c);
• 7% din jeleurile analizate conțin selac (shellac) (E904);
• 7% din jeleurile analizate conțin glicerol/glicerina (E422);
• 7% din jeleurile analizate conțin beta caroten (E160a(ii);
• 7% din jeleurile analizate conțin acid malic (E296);
• 5% din jeleurile analizate conțin citrat trisodic (E331);
• 5% din jeleurile analizate conțin dioxid de titan (E171);
• 5% din jeleurile analizate conțin beta – apo- 8 carotenal (E160a);
• 5% din jeleurile analizate conțin bicarbonat de sodiu (E500)
• 2% din jeleurile analizate conțin briliant blue (E133);
• 2% din jeleurile analizate conțin acid lactic (E270);
• 2% din jeleurile analizate conțin acid ascorbic (E300);
• 2% din jeleurile analizate conțin agar-agar (E406);
• 2% din jeleurile analizate conțin caramel simplu (E150a);
• 2% din jeleurile analizate conțin carbon vegetal (E153);
• 2% din jeleurile analizate conțin guma gellan (E418);
• 2% din jeleurile analizate conțin rosu allura (E129);
• 2% din jeleurile analizate conțin luteina (E161b);
• 2% din jeleurile analizate conțin sunset yellow (E110).

E100 – curcumina este un colorant galben portocaliu. Are o rată de absorbție scăzută, iar unele studii au arătat că poate provoca stare de greață, diaree. Recent, s-a constatat că poate afecta metabolizarea fierului în organism, putând cauza deficiențe de fier la anumite persoane.

E 110 – sunset yellow este un colorant portocaliu care poate da reacții alergice (urticarie, rinită), reacții anafilactice, modificări cromozomiale, dureri abdominale, indigestie, hiperactivitate. A fost interzis în Norvegia și Finlanda. Copii nu trebuie să consume alimente care conțin acest colorant.

E 120 – carminul este un colorant roşu strălucitor produs din insecte, coşenile, specie de gândac din America de Sud, uscate şi  zdrobite. Carminul nu este recomandat în alimentaţia copiilor pentru că poate produce hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. Poate produce astm, alergii şi rinite.

E 129 – roșu allura este un colorant roșu care poate da reacții alergice. Nu este recomandat ca persoanele care suferă de astm să consume alimente care conțin acest colorant. A fost interzis în Japonia, Danemarca, Belgia, Franța, Germania, Elveția, Suedia, Austria și Norvegia.

E 131 – albastru patent V este un colorant albastru violet care poate provoca reacții alergice, dermatită, tulburări de respirație și este potențial cancerigen. A fost interzis în Australia, SUA și Norvegia.

E 133 – albastru briliant este un colorant albastru care poate provoca alergii la persoanele cu astm moderat.

E 150a – caramel simplu, cel mai utilizat colorant artificial. Poate provoca hiperactivitate şi probleme gastrointestinale. Consumul lui nu este recomandat copiilor hiperactivi.

E 150d – caramel sulfit de amoniu. Poate provoca probleme intestinale după ingestia unor cantităţi mari.

E 163 – antocianina, colorant roșu, albastru sau violet care se obține prin extracție cu apă acidulată, etanol, din diferite specii de fructe, legume sau alte plante alimentare.

E 171 – dioxid de titan, colorant artificial. Din studiile efectuate pe animale, s-a observat faptul că  E 171 ar provoca diferite leziuni la nivelul aparatului cardiovascular, dar și la nivelul ficatului. De asemenea, s-au observat modificări și la nivelul splinei și rinichilor, dar și sistemul imunitar a suferit modificări (negative) în urma administrării de  E 171. Dioxidul de titan sau E 171 a fost clasificat de Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului ca posibil cancerigen pentru oameni. În Germania, acest aditiv alimentar a fost interzis.

E 220 – dioxidul de sulf folosit ca şi conservant. Încetineşte asimilarea vitaminei B1, poate produce dureri de cap, ameţeli, provoacă afecţiuni intestinale. Produce „astmul de sulfit” la persoanele sensibile.

E 270 – acidul lactic este folosit ca stabilizator și conservant. Poate produce reacţii alergice ca mâncărimi, inflamarea limbii şi a mucoaselor, respiraţie greoaie, secreţii nazale, favorizează subţierea smalţului dentar şi apariţia cariilor, poate irita mucoasele sistemului digestiv producând diverse afecţiuni digestive. Alimentele ce conțin E 270 nu trebuie consumate de bebeluşi şi copii mici pentru că ei nu deţin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia.

E 296 – acid malic – Aditiv alimentar cu rol de conservant, stabilizator și aromatizant, prezent în mod natural în majoritatea fructelor și legumelor. Pentru uz industrial, se obține prin sinteză chimică. Se utilizează conform cantităților prevăzute de rețete în sucuri, nectaruri, gemuri, jeleuri și marmelade din fructe. Doza zilnică admisă nu este limitată și nu produce efecte secundare, dar nu sunt permise dozele prea mari în alimentele destinate copiilor mici, deoarece aceștia au capacități reduse de metabolizare a acidului malic.

E 300 – acid ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care în cantități mari poate produce diaree, atacă smalțul dinților și formarea calculilor la rinichi.

E 330 – acid citric – este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și poate ataca smalțul dinților. Acidul citric nu este recomandat în alimentația copiilor și nu trebuie consumate alimente ce conțin acid citric de către cei care au afecțiuni cardiovasculare sau renale, afecțiuni ale aparatului digestiv și diaree.

E 406 – agar-agar este o gumă vegetală care se obține din alge marine de culoare roșie, fiind folosită ca agent gelificator. Poate inhiba absorbția unor nutrienți. A fost interzis în România importul de minijeleuri care au în compoziție acest aditiv prin Ordinul nr. 319/2005 emis de Ministerul Sănătății.

E 418 – gumă gellan este un agent de creștere a vâscozității. A fost interzis în România importul de minijeleuri care au în compoziție acest aditiv prin Ordinul nr. 319/2005 emis de Ministerul Sănătății.

E 420 – sorbitol este un îndulcitor artificial care poate cauza tulburări gastrice și flatulență. Copii nu trebuie să consume alimente care conțin acest aditiv.

E 422 – glicerol/glicerina sau glicerolul se folosește ca umectant cu rol în păstrarea hidratării cerealelor pentru a menține în mod artificial prospețimea acestora. În industria alimentară, E 422 este folosit şi ca îndulcitor, conservant şi agent de îngroşare. Consumul de glicerol sau de alimente ce îl conţin poate produce dureri de cap, ameţeală, balonare, greaţă, sete şi diaree.

E 440 – pectină, agent de îngroșare. Poate fermenta în intestinul gros, provocând flatulenţă.

E 441 – gelatina este un agent gelifiant care se obține prin hidroliza colagenului. Acest aditiv se obține din pielea de porc, de bovine și din oase de bovine. Acest aditiv poate da reacții alergice.

E 471 – mono și digliceride ale acizilor grași – aditivii E 471 conțin amestecuri de mono-di-esteri de glicerină ai acizilor grași prezenți în uleiuri și grăsimile alimentare. Mai pot conține și mici cantități de acizi grași liberi și glicerină.

E 500 – bicarbonatul de sodiu este un agent de afânare reprezentând o componentă a prafului de copt.

E 901 – ceara de albine este un aditiv folosit pentru a da strălucire unor produse alimentare și care poate da reacții alergice.

E 903 – ceară de carnauba este un aditiv folosit pentru a da strălucire produselor și care poate produce iritații la nivelul pielii.

E 904 – shellac este un aditiv folosit pentru a da strălucire unor produse alimentare și care poate produce iritații la nivelul pielii.

Sursa: Apc-Romania.ro

Comments

comments