Să ai grijă de un bebeluș, fie că ești mamă, tată, bunic(ă) sau bonă, este una dintre cele mai provocatoare experiențe, care stârnește în adâncurile tale un iureș de emoții și trăiri: bucurie, uimire, încântare, dar și teamă, frustrare sau neputință. Acest tip de solicitare declanșează uneori reacții comportamentale mai mult sau mai puțin controlate. Despre o asemenea reacție și consecințele ei foarte grave, denumite generic Sindromul copilului zgâlțâit, ne vorbește Dr. Tatiana Ciomârtan, medic primar pediatru, coordonator al Proiectului pentru siguranța copilului în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “A. Rusescu”.
Sindromul copilului zgâlțâit – Ghid pentru părinți
Doamnă doctor, explicați-ne, vă rog, ce este este, de fapt, Sindromul copilului zgâlțâit?
Nu este o boală în sine. Noi folosim doi termeni în medicină, unul este sindrom, celălalt este boală. Sindromul este o constelație de semne și simptome, care se încadrează într-un anumit tipar. În cazul Sindromului copilului zgâlțâit (SCZ), cunoscut în limba engleză cu termenul de Shaken Baby Syndrome, vorbim despre o serie de leziuni la nivelul creierului, coastelor, al retinei și la nivelul membrelor, ca urmare a zgâlțâirii violente a copilului. De cele mai multe ori, această manifestare apare atunci când copilul plânge, iar adultul depășit de situație, îl ia de subsuori și-l zgâlțâie cu putere, în încercarea de a-l face să nu mai plângă, fără a fi neapărat un act răuvoitor. Datele arată că atât femeile, cât și bărbații de toate vârstele și toate nivelurile economice și educaționale sunt capabili să zgâlțâie un copil ca urmare a frustrării pe care o simt atunci când un copil nu se oprește din plâns. Ceea ce vreau să subliniez este că Sindromul copilului zgâlțâit poate apărea în orice grup economic, orice strat social și orice țară din lume.
CITESTE SI >>>
De ce devin copiii „prost crescuti”! Iata cele mai comune greseli de disciplina ale parintilor
Pasi simpli ca sa-l inveti pe cel mic sa foloseasca olita
Cum apar aceste leziuni? De ce sunt consecințele zgâlțâirii atât de grave?
Copilul mic are niște particularități anatomice și de funcționare a creierului, care îl predispun la leziuni. În primul rând, capul său este destul de greu, el având cam 25% din totalul greutății corporale. În al doilea rând, mușchii gâtului sunt nedezvoltați și nu pot limita mișcările capului în timpul mișcărilor bruște. Astfel, atunci când trunchiul unui copil se mișcă înainte și înapoi, tot capul este în mișcare de accelerare-decelerare, efectul fiind asemănător impactului pe care-l suferă un adult în timpul unui accident de mașină. Da, atât de grav este! În al treilea rând, spațiul dintre cutia craniană și creier este mai mare decât la un adult, lucru care permite creierului copilului să se deplaseze pe distanțe mai mari și să sufere o accelerație mai mare înainte de a întâmpina rezistența.
Apoi, să nu uităm, creierul copilului este foarte sensibil, pentru că nu este complet dezvoltat, iar vasele cerebrale sunt fragile și nu sunt ancorate în siguranță. Tocmai de aceea, zgâlțâirea, fie ea și de doar câteva secunde, conduce la producerea leziunilor la nivelul creierului. Mai exact, pe suprafața emisferelor cerebrale niște vene care drenează sângele de la creier. Venele aduc din țesutul nervos produșii de metabolism și-i duc către ficat și rinichi, pentru a-i elimina. Dacă aceste vene se rup, se produc niște bălți de sânge pe suprafața emisferelor, pe car le numim hematoame. Ele pot fi subdurale sau epidurale. Deoarece creează presiune asupra țesutului cerebral, comprimându-l, acestea pot cauza pierderea stării de conștiență, intrare în comă, mișcări anormale ale globilor oculari, convulsii. Dacă se produce hematom epidural la nivelul coloanei cervicale, adică în afara meningelui, copilul poate chiar să facă stop respirator sau cardiac. De ce? Pentru că în zona de la baza creierului mare se află bulbul, în care se găsesc centrii nervoși cardiaci și respiratori. Ei, în această situație, există două variante: ori își revine spontan, ori nu-și mai revine deloc. Da, există și deznodământ fatal. Un procent de 25-30% dintre cei afectați de Sindromul copilului zgâlțâit mor.
Există și alte tipuri de leziuni, destul de grave, dar care nu pun în pericol viața. Este vorba de hemoragiile retiniene. Globul ocular este ca o biluță care stă înt-o cavitate osoasă – orbita. Atunci când capul se zgâlțâie, se mișcă și globul ocular în interiorul orbitei și are aceeași mișcare “de bici” care apare și la nivelul cutiei craniene. Din nou, pentru că există un spațiu mai mare în interiorul orbitei decât la adult, accelerația din momentul în care ochiul se lovește de peretele orbitei este mult mai mare. Leziunile apărute în urma acestui impact pot determina hemoragii pe suprafața retinei sau în jurul nervului optic, afectând în mod ireparabil vederea. Vorbim de orbire care ține de sursa achiziției informației – retina și de orbire care ține de calea transmiterii informației de la ochi la creier – nervul optic. Iar dacă și creierul e afectat de hemoragie, lucrurile devin și mai complicate. Mulți copii orbesc și se pune întrebarea oare ce s-o fi întâmplat? De unde au apărut aceste leziuni hemoragice? Și, atenție, aceste probleme sunt detectate la copii care nu au boli de sânge, asociate cu tulburări de coagulare și risc de hemoragie. Nu, este vorba de copii perfect sănătoși anterior, care nu aveau niciun fel de problemă de coagulare.
Citeste mai mult pe Totuldespremame.ro
